Toţi avem mici plăceri, nu? Ei nu. Normal că am dreptate, şi la fel de normal că beneficiez şi eu de aceşti minusculi stimuli pentru simţuri. Or fi ei minusculi, dar ne pot ridica simţămintele la cele mai înalte cote.

Printre aceste plăceri nebune , ale mele, se află ness-ul. Da, ness-ul. Sunt înnebunită după un ness cu gheaţă. L-aş bea oricând, oriunde, oricum. Dar bineînţeles că tot ce-i bun trebuie să aibă şi un rival: soţul meu, care mereu mă muştruluieşte şi încearcă să mă descotorosească de plăcerea divină. Invocă tot felul de motive, cum ar fi: că nu mănânc şi ness-ul îmi face rău, că îmi ridică tensiunea, că mai bine beau cafea, care e mult mai sănătoasă… chiar mi-a cumpărat fără cofeină pentru a o putea savura şi seara/noaptea. Da, da, cine bea borâtura aia?
 
 Spun ca el şi fac… ştiţi lozinca. Am renunţat la borcan şi m-am dat pe pliculeţe, sunt mai uşor de ascuns. Uneori, noaptea, când a doua zi sunt liberă, am o manie nebună de a-mi savura licoarea magică în tihnă, în faţa monitorului. Dar numai după ce nenea Cristi se duce la nani. Şi atunci începe ritualul.

Cu pliculeţele în buzunar, cobor la bucătărie, orbecăi prin beznă… deh, să nu trezesc lumea. Apuc o cană, pun ingredientele… şi aici apare greul, partea cu frecatul. Ştiţi ce nasol e să-ţi freci ness-ul pe silent? Dar experienţa îşi spune cuvântul. M-am adaptat. Termin şi cu cel mai greu obstacol, pun apa, gheaţa…. şi dau să plec. Măi, cum dracu' se face că atunci se apucă motanul să tragă un chiuit cât toate zilele: meowww… şi fleoşc îmi aruncă un şoricel de jucărie la picioare.
 
 Capone, 'tu-ţi naţia ta de babuin, cu şoarecii tăi, cu tot…. mă sapi, a?
 
 Bineînţeles că în capătul scărilor mă aşteaptă una bucată soţ furios: ţi-ai făcut ness, nu?
 
 Cu cana la spate, încerc să dreg situaţia: nu, nuuu…. mi-era foame.
 
 Un mare fâsss…. nu pune botul.
 
 În seara asta mi-am luat toate măsurile de precauţie. Soţ sforăind de mama focului, ness în buzunar, una bucată motan închis în baie… şi p-aici ţi-e drumul spre divinitate. Toate bune şi frumoase, totul a decurs ca la carte şi dau să plec, să urc scările. Numai că o nenorocită de plantă ( ştiam eu că nu aduce nimic bun la casa omului ) a primit mită de la soţul meu, şi s-a aruncat în faţa mea, eu am luat-o în braţe, cana mi-a aratat cum ştie să zboare…
 Aflându-mă în mari tandreţuri cu planta din dotare, vedeam cum licoarea se făcea una cu parchetul. Nu am apucat decât să şoptesc: nuuuuuu, te roog. He, ce tută, de parcă mă asculta pe mine şi intra înapoi în cană.
 
 Fuck şi iar fuck. Zgomot, cană ciobită, ness pe parchet, motan agitat în baie… ce mai lipsea? Mda, o voce: ce ai spart? Ţi-ai făcut ness, nu? Citeşte restul acestui articol »

Etichete: borcan, cafea, cofeina, decofeinizata, gheata, ness, noapte, placeri, pliculete, tensiune