Este imposibil să nu vă fi gândit măcar o dată la treaba asta. Până şi în filme vedem tot felul de variante, unele mai fericite, altele mai puţin. Nave spaţiale, peisaje apocaliptice, case pe stânci, haine metalice, freze ciudate.
Mi se par amuzante toate aceste presupuneri, nu le iau în serios. Dar dacă e ceva ce-mi doresc pentru viitorul înceţoşat e faptul că l-aş transforma pe Capone în roboţel. Da, aşa am văzut eu la tv, că nu vor mai exista animale de companie adevărate ci roboţi. Eh, eu îl vreau tot pe Capone. Nu mă interesează cum, fără el nu se poate. Şi îl setez să facă şi curat… aşa, că tot îi place. În fiecare zi îmi strânge cearceaful de pe pat, cred că vrea să-l scuture. Îi îndeplinesc un vis. Deci să fie clar, Capone va fi prezent în viitor. Acum mă simt mult mai bine.
Cum văd eu viitorul? Nu ştiu frate. Niciodată nu am excelat în treburi de genul. Mereu mă încurc în întrebări: cum îl văd sau cum aş vrea să fie… Aşa că o las baltă. Vom sta toţi în casele noastre şi vom avea clone care să ne facă toate treburile. Sex virtual… chestii, trestii, nu? 
Ok, dar în anii 1900, oamenii se gândeau cum va arăta lumea în 2000? Normal că da. Şi cum o vedeau? Iete aşa: Citeşte restul acestui articol »
