LcmfP3qC6qpVNgL8Fl4aeC0S7bA

Arhivă pentru septembrie, 2011

Miercurea fara cuvinte

Fara cuvinte? Nici macar unul? Ce mai conteaza, deja am incalcat regula.

Ce este in imaginea de mai jos?

E undercover.

Cu plecare de la Carmen.

 

 

sursa foto.

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Momente de glorie

Soacra mea a trecut printr-o perioadă tare neprielnică. I s-a stricat telefonul mobil. A suferit mult, îi plăcea telefonul ei. Dar a trecut peste şi a făcut rost de un altul.

I-am schimbat cartela, i-am transferat numerele din agendă şi gata, toată lumea-i mulţumită.

Astăzi s-a dus la serviciu. Eh, taman când avea întâlnire cu un client, taman când în birou era liniştea cea mai mare, taman atunci începe să se agite noul telefon, să scoată nişte vibraţii şi apoi asta:

- Haaaaaaaai să te chiş în freză, ai primit un mesaj.

rolling on the floor

În primă fază a încremenit, se uita la posedatul de pe birou şi nu putea reacţiona. După aceea nu-i venea a crede. În cele din urmă a reuşit să bâlbâie câteva scuze… S-a înroşit, s-a înverzit, a trecut prin toate culorile posibile.  Îmi şi închipui ce faţă avea…

Mai multe amănunte nu ştiu. Ştiu doar că eu râd şi nu mă mai pot opri. Cred că am luat-o razna.

Aveţi vreun remediu pentru a pune stop unei rafale de râs?

Gizăs craist: hai să te chiş în freză, ai primit un mesaj. Phahahahaha.

 

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Fericirea vine din lucruri mărunte sau… închipuite?

Lucrurile au luat o aşa întorsătură încât nici să bolesc nu mai pot. Pe bune. Cum mă vede cineva cu o moacă mai plouată mă şi ia la rost:

- Ce ai, ţi-e rău?

- Nu.

- Adică? Ce te doare?

- Nu mi-e rău, n-am nici pe dracu’ – încerc eu să mă îndepărtez de la subiect.

Şi începe circul. Oamenii îşi trag scaunele mai aproape de mine şi, clip-clip, încep să-şi fluture genele. Suav, extrem de suav. Repede, din ce in ce mai repede.

Mă ia ameţeala, îi ignor, mă întorc cu spatele şi încerc să-mi văd de treburile mele.

Hârşşt, hârşşt, scaunele se mută în sensul acelor de ceasornic, până se stabileşte un nou contact vizual între noi. Clip-clip… clip-clip.

- Whaaaaaaat? V-aţi înscris in clubul rimelaţilor din Constanţa? Vânt puternic, rimelul rezistă?

Clip-clipul se îmbină cu un zâmbet larg, tâmp, aş putea spune.

- Moaaaaai, oi fi gravidoasă. Aaaaww!!!

Sunt gravi… awww. Bueeei, nu-i nimic de genul, staţi calmi. Şu, Şu, la locurile voastre. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Care-i treaba cu spam-urile?

Io-s mai înceată. Cred. De fapt nu cred, sunt sigură. La minte, bre, la minte.

Blogosfera e o mare junglă. Am păşit şi eu în ea dar încă nu mă încumet să avansez. Stau la intrare şi mai arunc câte o săgeată, să văd unde ajunge.

Sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg şi nici nu mă forţez să fac asta. Spam-ul se încadrează perfect în noţiunile neînţelese de mine. Dar sunt absolut convinsă că există anumite substraturi. Altfel nu s-ar mai face spam, nu? Există acolo o strategie.

Mbon, spam-ul e câh. Asta ştiu. E ca o carie pentru blog. Şi cum nu îmi pot spăla blogul pe dinţi, mi-am instalat un program antispam. Nenea programul îşi face treaba, nimic de zis. Ştiţi câte spam-uri primesc zilnic? În jur de 200. Toate se duc în spaţiul creat special pentru ele. Din când în când intru şi le mai răsfoiesc, să nu se fi rătăcit pe acolo vreun comentariu sănătos.

Pfooai, pişu lumii. Să vedeţi ce comentariu găsesc acolo: Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Microbiştii şi fanatismul

Mi se pare un lucru foarte normal ca un om să aibă pasiuni sau preferinţe sau… pana mea, chestii d’astea. Şi eu am. Pun pariu că şi voi aveţi. Toată lumea are. Până şi Capone ( cotoiul meu ) se încadrează în categoria asta. Este ceva absolut normal.

Ceea ce nu înţeleg este fanatismul. Nu înţeleg fanatismul la modul general dar aici mă voi concentra pe cel al microbiştilor.

Am un amic/prieten, căruia îi place echipa Dinamo. Ok, mie îmi place rock-ul. Şi ce-i cu asta? Amândurora ne place ceva. Suntem chit.

M-am apucat cândva să-i spun că a pierdut Dinamo. Am simţit cum m-a biciuit din priviri. Fucking shit, ustură. – i-am zis. Cică să-mi retrag cuvintele şi să termin.

De terminat, termin, dar cum să-mi retrag cuvintele? Există vreo teoremă dinamoviană pentru aşa ceva? Cum naiba să fac asta? Dacă îmi amintesc corect, parcă avea şi lacrimi în ochi.

C’moon, acu’ eu ce ar trebui să fac în cazul în care cineva îmi spune că Marilyn Manson a avut un concert de cacao? Ar trebui să, bwahahahaha, plâng în hohote? Să-mi tai venele? Să învăţ cum se parchează cu spatele? Să mă arunc într-un morman de hăndel în semn de protest? Da’ di ce? Da’ unde-i şpârla?

Sau de ce m-aş duce să dorm prin gară doar pentru a-l vedea live pe mr. Manson? Să plătesc nu ştiu cât pe bilet şi ăla să se pişe pe mine la propriu. Iar eu cu gura deschisă: oh, yeaaah, this is the new shit, te adooor. Ohhh, Frankie… şi zbam cu bostanul de pământ.

Da’ di ce?

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Meniu cu suculeţ inclus

Când am scăpat de la serviciu, am zis să mergem în locul ăla unde bagi în tine şi îţi potoleşti chestia aia numită foame.

Ok, am ajuns, i-am spus lui Cristi ce-mi doreşte pipoţica şi… am căzut pe gânduri. Apropo de asta, e cam nasol să cazi pe gânduri, sunt tari, colţuroase şi provoacă dureri. Dar să nu mă îndepărtez de la subiect.

În timp ce eram dusă cu pluta, aud o voce cunoscută mie. Era Cristi.

- Suculeţ vrei?

Whaaaaaat the…? Cred că mă uitam cam chiorâş iar tot ce am reuşit să spun a fost asta:

- Cine-s suculenţi?

Cristi râdea. Doamna de servea acolo preia cuvântul:

- Meniul cu suculeţ este mai avantajos, să ştiţi.

- Suculeţ? – întreb eu – E mai mic? În fine, un sucu…leţ pentru el şi un pahar de iaurt pentru mine.

La care doamna respectivă începe să urle către o colegă:

- Un iaurţeeel, te roooog.

Cristi era pe jos, eu încercam să-mi stăpânesc râsul. Când am ieşit pe terasă am răbufnit. Băi, şi am râs ca o tută preţ de câteva minute bune.

Dar am putut mânca în tihnă? Nee. La un anumit interval de timp se auzea: un suculeţ, te rog. Un iaurţel…

Pişu lumii.

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sursa articolelor pe blog

De când am păşit în blogosferă am încercat să fiu cât mai corectă. Poate că nu am ştiut aceste reguli încă de la bun început dar le-am învăţat în timp. Nu cred că sunt scrise pe undeva, pur şi simplu vin de la sine.

Dacă vă uitaţi la primele mele articole, veţi observa că nu specificam sursa fotografiilor. Pe parcurs mi-am dat seama că nu e corect ceea ce fac. Am remediat.

Atât timp cât mă inspir de undeva sau folosesc ceva ce nu e al meu, mi se pare foarte normal să specific sursa. Aşa este corect. Nu-mi pot asuma o muncă ce nu-mi aparţine.

Ok, dar mi s-a întâmplat de multe ori să primesc email-uri cu diferite texte ce mi s-au părut interesante şi le-am publicat aici, menţionând ca sursă: email. Pana mea, pe email le-am primit. Ce era de făcut în acest caz? Să iau internetul la puricat pentru a găsi autorul? Nu ştiu, întreb…

Eh, şi aici vine partea frumoasă. Primesc următorul comentariu:

rusinica pentru ca sursa:mail nu aduce nimic autorului; iar bunul simt general si etica online dicteaza ca daca tot iei munca altuia si te folosesti de ea, tocmai din cauza ca e valoroasa (altfel nu ai pune-o nu?) sa incerci macar sa recunosti meritele autorului;

rusinica de 3 ori ca nici macar dupa ce stii sursa nu modifici articolul si dai link, nu de fapt asta nu e rusinica e mai mult dar sa nu folosim termeni duri desi meritati;

preuspun insa ca daca ti s-ar lua tie niste texte si publica integral sau modifica atat cat sa le faca mai slabe si la finalul lor s-ar pune pe mail nu ai avea nimic de zis ( desi oarecum sunt convins ca ai face spume)

pacat de blog dar la asa o conduita parca nu merita interes. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Casnicia si partile ei frumoase

Am fost rugata sa scriu un articol. Si nu orice fel de articol, ci despre partile frumoase ale casniciei.

Nu este articol sponsorizat, cererea vine din partea unui cititor ( ca sa spun asa ).

Incep cu inceputul, nu? Fie.

Nu am fost genul de fata care se visa mireasa si cu verigheta pe deget. Si acum, sa fiu sincera pana la capat, verigheta aia ma cam enerveaza. Nu-mi pot asorta inelele mele gigantice. laughing

Universul meu nu se invartea in jurul acestui fapt. As fi stat si fara actul ala mult si bine. Si am stat. Pana la un moment dat, cand am fost impinsa de la spate. Nu spun imprejurari pentru ca se interpreteaza si nu e cazul. Nu, fratilor, ne-au sarit familiile in cap: ma, mama, ma, da’ voi cand aveti de gand sa va luati? Sa intrati in randul lumii? Mda, pana atunci eram in randul maimutelor.

Am ramas indiferenti la toate aluziile pana cand ne-au picat nervii. Si am zis: wtf? Hai s-o facem si p-asta, ce avem de pierdut?

Si am facut-o pe 16 iunie 2008. Nunta, breeee!!! Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mă puteţi vota

Nu ştiu dacă v-am spus, dar particip la un concurs intitulat “blogul lunii septembrie”.

M-am decis să mă înscriu pentru a vedea cât sunt de apreciată. Oare reuşesc să strâng voturi suficiente pentru a câştiga acest titlu?

Nu vă cer să mă votaţi, nu vă rog să faceţi acest lucru. Nu vreau să vină ca o obligaţie din partea voastră. Vă spun doar atât: dacă vă place ce citiţi pe acest blog şi dacă consideraţi că sunt demnă de acest titlu, puteţi intra aici. Veţi găsi pe prima pagină, în dreapta, o lista cu blogurile participante. Pe acolo mă aflu şi eu. ( cugetări.com )

Vreau să fie totul corect, să fie o statistică reală.

Vă mulţumesc.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,