Apăi sunt în urmă cu multe, cu foarte multe. Şi de câte ori spun că îmi revin, nu o fac, aşa că nu mai spun. Nici nu ştiu de ce am scris fraza asta, de dorul lelii probabil. Altceva vreau io să vă relatez, poate mă luminaţi niţel.
Mă, nu-mi înţeleg animalul ală de zburdă prin curte care se mai numeşte şi câine, Ghiorliţ, cum îl alint eu, cu toate că îl cheamă Milo. Se bucură când mă vede, nimic rău în asta. Dar de ce satană trebuie să sară pe mine? Adică, mna, şi eu mă bucur când îl văd, dar asta nu înseamnă că trebuie să sar pe el. Cum ar fi să fac un triplu salt şi apoi să mă vedeţi în cârca câinelui? Anşeaaa, dă bucurie. Sau cum ar fi să mă apuc să fac alpinism pe oamenii de pe stradă. Tot de bucurie, normal.
Ok, continuând cu nedumerirea mea, ajung la faptul că drumul de la uşa casei şi până la ieşirea din curte este ca un teren minat. Nu pot merge liniştită, trebuie să am grijă ca nesimţitul de Ghioliţ să nu mă umple de noroi şi ce naiba mai are pe labe. Nu vreau să mă gândesc, credeţi-mă. Aţi putea spune: leagă-l. Am facut-o deja. Dar nu merge. Stă supărat, cu capul în pământ şi nu mă bagă în seama. Excroc sentimental, mama lui de african. Sau prost. Din două, una. Poate crede că-l ţine cineva de gât şi d-aia nu se mişcă.
Apropo, la un moment dat aveam treabă prin curte şi bineînţeles că nu mă puteam manifesta din cauza căţelului. Ăla fericit: iupiiii ieeiii, ţop, ţop, ţop. Hmmm, ce să fac să-l potolesc, ce să fac… Din prostie, iau două cârlige de rufe, cleşti d-ăia, şi îi agăţ de urechile câinelui. Măi, mă credeţi că nu s-a mai mişcat din locul ăla? Avea impresia că-l ţine cineva de urechi şi acolo a încremenit. În momentul când am luat cleştii, ţop, ţop, ţop. Dar asta implică timp în pana mea iar eu sunt mereu în criză. Nu am cum să stau dimineaţa să prind cleşti de rufe la urechile câinelui pentru a pleca la serviciu cu hainele curate. Cer prea mult? Aaaaaaaaaaaaaa! – ăsta a fost un urlet. Gata, m-am răcorit.
Vă pup, până data viitoare, toate cele bune.
P.s. pentru cititorii noi, articolul de faţă este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
[...] să ieşi din curte teafăr şi curat | http://www.cugetari.com : Drumul de la ieşirea din casă şi până la poartă poate fi un teren minat. De ce? Vă las să [...]
Îmi place cum îl alinţi aşa, exotic: Ghiorliţ.
da, de la ghioarlă
^-^
Haha, stiam eu ca e ceva necurat la mijloc.
noroc de chestia cu pamfletu’…te dădea Ghiorliţ în judecată.
acuma , că te-am prins, vreau să te cert !
poi, bine, bre…aşa faci tu cu noi, ăştia de te admirăm ?! ne laşi atârnaţi de blogu’ tău, scrii, din fugă, două-trei vorbe şi p-ormă, tira?!
o să te reclam la UNICEF sau, mă rog, pe unde-oi mai şti io. şi o să văd şi pentru ce…ca să nu mai scăpi cu “asta e un pamflet”
week end plăcut !
Citesc din umbra, sa stii. Mai ales pe tine. Stiu tot ce faci. Muhahaha.
iti iei carligele dupa tine
cum face o miscare, cum ii arati carligele 
ti-l dau pe al’ meu
nu prea sare asa zglobiu daca-l intrerupi cu o cearta. dar cu namolul! cu asta se ocupa! e usa de la intrare murdara de labele lui… culmea! nu o poti inchide, ca de afara, stie sa se ridice in doua labe si sa o deschida. inauntru sta si schiorlaie in fata ei sa-i dam drumul. azi, dau cu matura, spala tu dupa el, si la juma’ de ora…ma uit in stanga, ma uit in dreapta si ma intreb de unde’s urme de nisip uscat. 
oare de unde? m-am luat dupa ele, asa ca-n poveste cand se scoteau voinicii din padure dupa urmele de zahar din tolba. cainele, urcat pe imprimanta, statea tapan si privea-n geam.
e expert!
posibil ca se crede pisica. vede un geam…nu mai scapi! trebuie sa-l urci, altfel are 2 optiuni. 1. iti face capul calendar. 2. se urca pe tine pana il pui la geam
asta cu carligele, e o idee buna. cred ca o sa aplic pedeapsa asta cand face nefacute
Ghiorlit al tau, posibil ca face dupa trend. Parol!
Mi se pare un caine foarte inteligent, daca nu vrea sa stea legat. Pentru ca nimanui nu ii place sa fie legat.
Acum scuza-ma nimeni nu e perfect , vrei un caine care sa fie energic, jucausi dar, sa nu te murdareasca dimineata ? Nu se poate!
taaanti lilleeee!
Vezi ca pe vplay.ro sunt episoadele din “Cezar si cainii”. Poate mai inveti si tu ceva de-acolo si-l dezveti de obiceiurile proaste.
Când stăteam la mama acasă şi aveam o căţeluşă îi prindeam clame în păr,de urechi,de coadă
la fel stătea nemişcată dar apoi se supăra şi se scutura de ne arunca toate clamele în toate direcţiile.
la orice m-as fi asteptat din partea ta, dar sa-i prinzi carlige de urechi ?
am lesinat de ras …..
Incearca sa vorbesti cu el. Spune-i ca vrei sa vorbiti ceva serios si din tonul vocii o sa inteleaga ca e ceva destul de grav. Spune-i ca daca nu se potoleste, chemi 4 trupe de mate care sa il puna cu botul pe labe. Daca te cunoaste bine, si stie ca glumesti, atunci e o problema…
eu cred ca ar trebui sa invatati limbajul semnelor
Fata hai, da chiar asa? Sa prinzi urechile cainelui cu carlige? Nu esti cu toate acasa!
Săracul Ghiorliţ! Ce senzații o fi trăit el bietul cu cârligele alea de urechi
))
Acuma nah, si tu, cainele e caine si omul e om. (stiu, nu e o fraza foarte inteligenta
)
Hm, n-am stiut ca merge, dar interesanta descoperire sunt clamele…
Ce tare
am avut si eu un caine care ma prindea de mana si ma tara prin toata curtea ca pe o rufa. era cat mine, deci se intelege
Ai putea incerca, ca inainte sa intrii in curte, sa te invelesti in ceolofan.
Te-ai putea tavali cu el cat vrei, si dupa, cand te apropii de casa, dai ceolofanul jos si intrii total curata in casa.. Oricum, cand Ghiorlit va vedea ce alunecos e ceolofanul, sigur te va lasa in pace. 
.
Stii vorba aia: Usor de zis, greu de facut.