LcmfP3qC6qpVNgL8Fl4aeC0S7bA

Va invit la o mică blogăreală

Bre, toţi am trecut prin faza de început, corect? Ăf cors, numa’ să aud pe vreunul că zice nu. Anşea, acum să vă spun despre ce e vorba. Al meu frate mai mic, zis şi micul artist, a mai avut vreo câteva tentative de blogăreală dar cum hormonii tropăiau şi serialele erau în toi, şi-a cam băgat picioarele. Mi-am luat-o? Da, mi-am luat-o. Io mă bucuram acoloşa, îl promovam de mama focului şi el o ardea gen high. Okei, de data asta am certitudinea că va fi altfel. De ce? Pentru că în peisaj apare o a doua persoană care, cu siguranţă, îl va ţine pe linia de plutire. Atât blogul cât şi pe micul artist. Este vorba de prietena lui, o tipă super, mega, extra beton, Biadore. Mdea, blogul este administrat de amândoi. Aşadar, vă invit să aruncaţi o privire şi să-i sprijiniţi pe cei doi ştrumfi cu aspiraţii înalte. Aştept păreri. Pentru detalii, accesaţi blogul lor “File din Artă”

 

Mulţam!!! kiss

P.s. Vă doresc un an mai bun, plin numai de împliniri. La Mulţi Ani!!!

Etichete: , , , , , , , , , ,

Sărbători Fericite!

Helău, helău şi pe la case mai mari. În primul rând vreau să vă mulţumesc că îmi sunteţi alături chiar dacă eu am dat dovadă de ceva chiulangită cronică de prin peisajul blogosferic. Vă mulţumesc pentru faptul că îmi citiţi aberaţiile iar câţiva dintre voi chiar aţi reuşit să îmi faceţi sărbătorile mai frumoase.

Ţin să-i mulţumesc din suflet lui madMe, care mi-a făcut un super cadou şi uite că acum mă oftic că nu am făcut şi poze.

Îţi mulţumesc foarte mult, prin haosul în care mă învârt în momentul de faţă m-am simţit băgată în seamă şi e al naibii de bine. Iar totul ţi se datorează ţie. Acest lucru nu-l voi uita.

În altă ordine de idei… sunt tristă. Capone al meu… nu mai e. A fugit şi nu cred că mai există şanse să revină. Este un capitol pe care nu prea vreau să-l aprofundez.

De Ajun a fost minunat pentru că l-am petrecut în familie. Ca niciodată, am reuşit să adun toată familia: micul artist şi Andreea (prietena lui), marele artist, cumnata mea, Dimitri, părinţii, socrii, cumnatul cu prietena şi, bineînţeles, soţul. Chiar a fost extraordinar.

Vă doresc tot binele din lume şi Sărbători Fericite! Vă pup.

 

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Moşulică la 3D

Cu toate că sunt foarte aglomerată, acum vreo două săptămâni am reuşit să ajung prin Bucureşti. Yupiii ieii, antan tirimogodan…

De data aceasta l-am luat şi pe taică-miu, mdeh, să vină şi el să-l vază pe fi-su ăl mare. (da, la marele artist mă refer- asta pentru cunoscători). Anşea, zbucia-zbucia, una-alta, cică hai la film. No, hai. Şi-am mers. Taică-miu şi el, normal. Păi se putea altfel? Am fost la o animaţie, că, deh, aveam şi copii cu noi, aka Dimitri, dar măcar era film 3D. Păi ce mama lu’ necuratu’.

Bre, să te pună strechea să duci cu om la 67 de ani la film 3D. Pfoooai, experienţa experienţelor! Să mor dacă vă mint. Chestii de genul: da’ io ce să fac cu ochelarii ăştia? Da’ cum să stau, tată, cu ochelari de soare la film, pe întuneric? Uite aşa vă stricaţi ochii…, sunt doar de încălzire. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Dureri care dor frecând-o la rece

Trebuie să vă povestesc, trebuie, trebuie, trebuie. Anşea.

La serviciu, de Ion Creangă. laughing Sau mai bine spus, de Lilla Torpila.

 

Redacţia noastră este în “reparaţii” de ceva vreme. Eh, de asta se ocupă un nene care vine zilnic şi trebăluieşte câte una, alta. Ba un var, ba o gresie, alea, alea, înţelegeţi voi.  În general stă cu noi şi, na, se mai bagă în seamă omu’, doar nu o fi legat la gură. Ieri s-a nimerit să aibă de lucru exact în încăperea unde eram şi eu cu câţiva colegi. Nenea respectiv o cam lălăia, era extrem de vizibilă treaba. Deodată, liniştea este spartă de nişte colege din alt departament:

- Ce faci, bre? O freci la rece? De când o tot lălăi pe aici, pe lângă caloriferul ăsta?

- Ce aveţi, măi, fetelor? Nu o frec la rece, acum o încălzesc. Am frecat-o adineauri cu bidineaua…

Apoi se întoarce către noi şi spune:

- Habar n-au ele că eu sunt bolnav. Am o o boală dureroasă care doare foarte tare. Anusul. Nu ştiu de la ce naiba o fi.

Noi am început să râdem, normal. Poate că nu era de râs, dar deh… nu cred că era o problemă de importanţă naţională că pe nenea care ne “repară” redacţia, îl doare… anusul. În plus, tocmai ni se înfundase wc-ul. A dracu’ coincidenţă, zic şi eu, nu dau cu parul.

Un coleg ne atrage atenţia: vedeţi că se ia, să nu vă aşezaţi după el pe scaun.

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Una, alta şi-o întrebare

Bre, toată lumea se plânge că nu prea mai dau p-acilea. Corect, aşa este. Dar voi nu ştiţi că în cazul în care chiar vă păleşte dorul de mine, da’ un dor d-ăla de nu mai puteţi dormi noaptea, cu zvârcoleli, unghii în pernă şi lacrimi în barbă, mă puteţi găsi şi în celălalt loc unde scriu? E adevărat că nu în acelaşi stil dar tot io sunt. Aşa că nu mă mai bâzâîţi. big grin

Îmi şi imaginez că nu mai puteţi voi de dorul meu dar am vrut să mă dau importantă. Mi-au murit lăudătorii. Mna, ce să fac şi io, mă mai ridic singură în slăvi.

În altă ordine de idei, muncesc, muncesc, muncesc. Nu prea mai am timp de nimic. Ah, da, s-a adoptat şi treaba aia cu maidanezii, pffoooai, o adevărată isterie. Are şi lumea asta la treabă de numa’. Vreţi să vă întreb ce părere aveţi? Bine, hai, fie, vă întreb. Pro sau contra, cu argumente.

Iete şi la Mazăre cum a venit la conferinţă. Click acilea.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lovită de tir şi băgată la congelator

Voi începe cu o afirmaţie extrem de sinceră: sunt nesimţită. Da, aşa este. După ce că dau p-acilea din an în paşti…. încep să tai şi “an” de pe listă. M-am plâns că am un program aglomerat, ok, m-aţi înţeles (sper), dar nici măcar în weekend să nu scriu eu un cuvânt acolo, un du-te dracu, ceva? Dar să vedeţi motivul. Oi fi eu nesimţită, cum spuneam la început, dar nici în halul ăsta.

Sâmbătă am fost ok, puţin nervoasă că mi s-a amânat o plecare la Bucureşti, dar am fost ok. M-am relaxat la o partidă de… tuns. Haha, pun pariu că vă gândeaţi la alte alea. Muhahaha. Mbon, să revenim.

Am umblat brambura, am ajuns acasă, tra la la şi tra la la, hai să ne uităm la un film, aşa, bătrâneşte, fără nici un chef de cluburi. În timp ce filmul îşi desfăşura acţiunea, coana Lillee simţea cum este pocnită cu un ciocan în oase. La început mai firav şi apoi din ce în ce mai agresiv. O dată, de două ori, de trei ori, da’ mai dă-o în bip, bip, bip de treabă. Ce sunt eu aici, loc de dat cu ciocanul, ciuca bubuiturilor? Schimbă poziţia, schimbă locul, nimic. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ce se întâmplă când greşeşti traiectoria? Păi… te zdruncini niţel.

Ziua de vineri este una fericită, cel puţin pentru mine. Anşeaaa, să vă povestec cum am început o astfel de zi atât de… fericită.

Mă pregăteam dimineaţă să plec la serviciu. Când să ies pe poartă, lighioana aia de ghioarlă ce o am prin curte, ţuşti afară. Fuuuck, uite cum întârzii eu din cauza lui. Hristoşi si dumnezei. Ia-ţi, Lilloaico, picioarele în spinare şi dă-i de aleargă câinele. Cine dracu alerga de nebună pe stradă vineri dimineaţă? Mdea, eu şi numai eu. Dacă se uita cineva, din greşeală, pe geam credea că am luat-o razna. Nu că aş fi prea normală, dar asta e altă poveste. Băi şi măcar de alergam în linie dreaptă, dar neee, nu se poate aşa ceva. Înţolită la palton negru din stofă, cu poşeta pe braţ în stil piţiponcesc, alergam în zig zag fluturând din mâini şi urlând ca descreierata: Milo, treci în curte, ‘tu-ţi naţia ta de dobitoc!!! După ce m-a purtat pe străzi o bucată de vreme, ghioarla s-a gândit că e sufucient şi a binevoit să intre în curte. Anaaa, repede să închid poarta, nu care cumva să iasă din nou. Am mai păţit-o, nu de alta. Şi chiar nu aş mai fi rezistat unei alte reprize de maraton. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Casă bântuită sau…

… oameni nebuni? Cam asta e intrebarea care ne-a bântuit gândurile de ceva vreme incoa’. Avem motive întemeiate, nu vă gândiţi la prostii, suntem oameni serioşi, ce mama lu’ necuratu’. Mnoa bon, să vă fac, aşa, un rezumat. Am un pisoi, Capone, îl ştiţi prea bine. Anşea, pe lângă faptul că se joacă în apă, fură de la parter şi-mi aduce mie, mă şanteajează pentru a se tolăni pe birou, mai nou, e disperat să iasă afară. Nu-l las, logic. Dar el fuge, găseşte metode şi o tuleşte. Când se întoarce, dă-i şi spală-l, scoate-i scaieţii din blană şi alte zăpăceli. Okei, de ceva vreme găseam geamul de la baie deschis şi pisoiul nema. Ha, doar nu o deschide cotoşmanul geamul, ne ziserăm noi, adică, mbon, o fi el dăştept dar nici chiar să deschidă geamul, oameni suntem… Băgăm noi ( eu şi soţul din dotare ) un râs sarcastic şi ne promitem să fim mai atenţi.

A doua zi, geamul deschis, pisoiul… nema. Oh, c’mooon!!! Şi dă-i cu reproşurile. Mda, ghiciţi cine-i căscatul casei. Eu, normal. Aham, mie mi se făceau reproşuri: ţi-am zis să fii mai atentă, să închizi geamul la baie peste noapte, uite că fuge tâmpitul ăsta şi vine bătut şi aşa şi pe dincolo. Degeaba încercam eu să spun că nu am călduri pentru a deschide geamul în toiul nopţii, neah, nu mă asculta nimeni. Asta până când soţul meu a închis geamul cu mâna lui, după care l-a găsit deschis, în condiţiile în care nimeni nu s-a mai dus la baie. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

M-am lăsat de fumat?!

Mnoa, bine, tre’ să vă mărturisesc ceva. Pot spune că, în sfârşit, mă pot bucura de o mare realizare. Ne, nu-i vorba de job, bebelache sau alte asemenea. Este vorba de fumat. Pfooai şi ce mândră mi-s. Da, bre, nu am mai pus ţigară clasică în gură de aproape două săptămâni. Prevăd nişte aplauze din partea voastră dar vă sugerez să vă calmaţi. Nu m-am lăsat de fumat. Nu vreau să mă las, îmi place prea mult acest viciu. M-am lăsat doar de ţigări normale şi m-am dat pe ţigara electronică. Foarte şmecheră, serios. Sunt atât de mândră de mine, de nici nu aveţi idee. Economie la bani, nu mai put a tutun ars, pot fuma oriunde, muhahaha. Îmi vine să mă pup. Dar, deh, acum am început să fac deja nazuri. Nu mai suport fumul de ţigară, mi se pare că miroase îngrozitor de urât. O ipocrită, asta sunt. O ipocrtă cu un singur neuron şi minte oxigenată.

Sunt cu capu’, ştiu. Dar tot nu suport fumul de ţigară.

Haidi pa, v-am pupat. Tre’ să mă duc şi io prim mall-ul ăsta nou de s-a deschis în Constanţa, să văd care-i şpârla. Azi am program de piţiponceală.

P.s. nu uitaţi să mă lăudaţi pentru marea mea realizare. Nu vă puneţi cu o minte oxigenată, faceţi-i doar jocul. Hai că se poate.

P.s. 2 – pentru amatorii de petreceri. Am scris ceva pentru voi.

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Azi am testat efectul de turmă

Astăzi de dimineaţă trebuia să iau parte la nu ştiu ce eveniment organizat de nu ştiu ce universitate din Constanţa, unde aveau să participe şi nişte francezi, ruşi şi alte cele.

Ajunge coana Lillee la locul cu pricina şi începe să caute sala senatului. Dăşteaptă cum sunt, de-mi vine să mă pup şi nu alta, nimeream numa’ prin bude, nicidecum în sala senatului. Până la urmă şi-a făcut cineva milă de mine ( mă văzuse probabil că mă învârt din budă în budă ) şi m-a dus la locul cu pricina. Zic aleluia şi intru triumfătoare în sală. Mă aşez şi încerc să aflu despre ce e vorba. Cică un program cu nume de dinozaur…, care face nu ştiu ce, o mare harababură, nu înţelegeam nimic. Eh, lasă, că încep oamenii să vorbească şi pricep eu cu ce se mănâncă. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,