LcmfP3qC6qpVNgL8Fl4aeC0S7bA

Îmi spăl imaginea de piţi

Oare reuşesc? laughing

Mă confrunt cu o chestiune. Una gravă. Nu mai am linişte.

Totul a început de la articolul “înainte şi după“,  unde am postat o fotografie cu noua mea tunsoare, jenibila de altfel. În fine, nu asta e problema.

Micul artist, adică my little brother, îmi face zile fripte.

Cică nu mă scoate din piţi madăr facăr până nu îmi spăl imaginea. Şi s-a oferit să mă ajute. S-a oferit să vă prezinte o Lillee aşa cum o ştie el, aşa cum e ea în realitate.

O nebună care se îmbracă dubios, care îşi ia jambiere roşii, pantaloni scurţi, tricou, vestă şi pantofi cu toc. O nebună care este turbată după inele mari şi ciudate, o nebună care îşi schimbă a doua culoare a părului lunar ( blondul simplu e plictisitor, nu? ), o nebună cu rock-ul în gând şi în suflet.Nebună, nebună, nebună.

Nu-s perfectă, nici zână, frumuseţea întruchipată departe de mine, dar asta-s eu. O fi bine, o fi rău… Nu conteaza. Am defecte, so what? Nu vă convine, vă invit la duel. Muhahaha.

Ok, vă las două-trei poze făcute de micul artist.

În perioada asta am o stare mai… handicapată. Nu ştiu de ce. Sunt aşa de când m-am întors din Bucureşti.

Zăpăcesc boxele cu Marilyn Manson, cu o anumită melodie: Sweet Dreams. E cel mai bun medicament în cazul meu. Aaa, şi mai este una. Nu are nicio treabă cu rock-ul, da’ îmi place mult: Electronique Simpatique – ROA
Ne mai auzim noi p’acilea…

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cât e ceasul? Omfg…

Am ajuns la o concluzie. Când am fost construită ( din piese lego, probabil ), acel cineva mi-a făcut setările anapoda. Ori era beat ori habar n-avea ce face. Mboon, faptul e deja consumat. Psst, nu vă mai uitaţi lung, ce, n-aţi mai văzut setări la piese lego? Da, bine, nici eu. laughing

Una din setările despre care v-am amintit mai sus, este partea cu somnul. Seara nu am somn şi dimineaţa abia mă trezesc. Îmi urlă două alarme de telefon şi ceasul deşteptător. În total trei. Ce bună sunt la matematică, dă-mă în spanac.

Şi cu toate astea tot nu mă trezesc. Parcă sunt pe altă lume. Deci toată responsabilitatea cade pe umerii soţului meu. El este singura alarmă ce mă scoate din adânci amorţeli: Lillee, go, go, go.

Până acum a fost bine. Am spus până acum, să vedeţi de ce.

De dimineaţă dormeam atât de bine, pfooai, de ziceai că-s în comă. Şi alarmele nu mai sunau, şi eu dormeam, soţul meu la fel… Părea ireal de bine.

La un moment dat îl simt pe domnul din dotare cum începe să se foiască prin pat. Se ridică, se uită la ceas şi adoarme iar. Peste  ceva timp, acelaşi gest: se uită la ceas şi se pregăteşte să adoarmă, spunând: ce mişto că e weekend.

În momentul acela mi s-a trezit un pitic de pe creier şi mi-a tras una de nu m-am văzut: cum pana mea să fie weekend? Am deschis ochii şi am sărit în picioare: bueeeeei, azi e vineri.

Cristi sare şi el din pat: e vineri, normal, am zis eu altceva? Cât e ceasul? Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un motan fudul

De ieri nu mă mai înţeleg cu Capone. Parcă e căpiat.

După cum bine ştiţi, locul lui este pe birou. Ştie tot ce mişcă în online, nu-i scapă nimic. Eh, şi cum a văzut că în articolul trecut am pus poze cu mine, l-au apucat dracii. Dar ce draci, pfooai, din ăia de te fac să plângi în somn.

Nu vrea să mă mai vadă, îmi întoarce spatele, fuge p-afară şi nu vrea să se mai întoarcă. Stau toată seara să caut motani, cu lanterna. Eu îl caut şi el râde de mine. Stă undeva la înălţime şi se amuză pe seama mea. Nu face nici ham, cică: lasă fraiera să-şi facă de lucru, păi ce blana mea.

Că-i supărat, aţi înţeles şi voi. Dar cred că vă întrebaţi de ce. Pentru că este gelos, d’aia. Vrea şi el un nou look, vrea să fie în centrul atenţiei. M-am conformat. Am luat una bucată pisică şi am făcut-o gigea. Nu de alta, dar cu nebunul nu te pui.

Gata, vă las să admiraţi un Caponaş.

Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Înainte şi după.

Când mă mănâncă, mă mănâncă, asta e. M-am apucat să povestesc că m-am tuns, că vaaai, gizăs craist, ce am păţit. Eu şi gura mea mare. În fine, faptul e consumat. Cert este că au venit cererile: pozeee, poze cu noua tunsoare.

Aaaah şi nu-mi place, zău că nu-mi place să apar în poze. Nici nu ştiu cum să stau. Nu ştiu să zâmbesc la comandă, nu ştiu nimic. Sunt praf. La şedinţa foto pentru nuntă a fost un chin atât pentru mine cât şi pentru fotografă. Mă strâmbam şi îi stricam fotografiile. Nu râdeam. Aveam în spate oameni care spuneau bancuri, poate-poate o râde şi Liloaica.

Singurul căruia îmi place să-i pozez este fratele meu, micul artist. Îmi intru în rol de zici că-s căpiata.

În fine, să trecem peste introducere şi să vă explic.

Am părul ondulat. Vreţi poze cu părul meu ondulat? N-am. De ce? Pentru că mi-l îndrept zilnic. Serios. Vreţi poze înainte şi după ( tunsoare, nu vă gândiţi la alte alea )? N-am. Pe bune că n-am.

Dar pentru că sunt fată bună şi nu vreau să-mi dezamăgesc cititorii, am făcut pe dracu-n patru şi am rezolvat problema.

Pentru poza intitulată “înainte”, am sabotat blogul micului artist şi am furat un exemplar. Nu este foarte clar dar se înţelege acolo o moacă de Lillee cu plete.

Pentru cea de după, am făcut pe piţipoanca. Pentru voi. Apreciaţi efortul, vă rog.

Vă avertizez, tunsoarea e banală. Am nişte şuviţe/vârfuri negre prin noua freza dar nu se văd foarte bine.

Taraaam:

 

ÎNAINTE ( fotografie cu criminale în serie, tema: gotic. Numai gotic n-a ieşit ) Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Vrei să facem rău împreună?

Acesta este titlul unui email ce l-am găsit rătăcit în spam.

Îmi zic: moaaa, am pus-o. Cineva mi-o fi descoperit partea diabolică şi îmi propune o alianţă în a cuceri lumea.

Ce să mai, simţeam cum îngerii cântă pe cinşpe voci, îmi imaginam o viaţă de Bonnie, ( jumătatea feminină din Bonnie şi Clyde ) plină de aventuri şi pericole. Deja îmi formulam în minte cererea de demisie de la actualul loc de muncă, pregăteam actele de divorţ, când… m-am oprit. Mă împotmolisem în întrebarea: ce costum malefic voi purta? Femeia pisică nu merge. Nu am chef să se ţină Capone după mine ( motanul meu ).

Altceva? Neaa, tre să fie ceva original. Da’ ştii cât de original? Încât să dea p-afară de originalitate. Numai că mintea refuza să mă ajute. Era în comă. Alb, totul alb. Hai să fim serioşi. Cum să-mi fac un costum alb? Păi unde mai e maleficul? Iar în domeniul medical nu mă mai întorc neam.

Îmi scutur pletele blonde, pardon, nu mai sunt plete, m-am tuns, şi îmi propun să aflu ce scrie în respectivul email. Muream de nerăbdare să-mi cunosc viitorul Clyde. Ideile de costum le-oi gasi eu.
Arunc motanul de pe birou, îmi aprind o ţigară şi dau click. Emoţii, sudoare, palpitaţii. Deodată… fleoşc. Toate visele îmi ieşeau din cap şi săreau în coşul de gunoi. Kamikazele dracului.

Luaţi de priviţi propunerea: Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Armă mortală: şantajul

Motanul Capone nu mai are nevoie de introducere. V-am tot povestit despre el. Ba cum a ajuns pe tarlaua mea, ba cât de tare îi place să facă baie, cum se joacă în apă, cum fură tot ce prinde şi îmi aduce mie… Are, mai degrabă, comportamentul unui câine. O fi undercover, naiba ştie.

Eh, acum vin cu o ştire nouă. Mă şantajează. Da, da, aşa cum aţi auzit, mă şantajează.

Vrea să stea pe birou, îi place. Nimic anormal, dar dacă era şi el un pisoi mic acolo, ok, îl lăsam în plata lui. Dar când ditamai lighioana mi se aşază în faţa ochilor, eu ce să mai văd? Că doar nu oi sta la birou pentru a admira pereţii. Poate oi vrea să mă zgâiesc în chestia aia numită monitor, nu?

Ei, şi iete aşa îl dau jos frumuşel. Stă el ce stă, se uită la mine, la birou, şi încearcă iar. De data asta mai uşurel. Pune o lăbuţă, se opreşte, se uită la mine, o pune şi pe cealaltă. Atunci intervin eu: nuuuuuu. Se retrage. Stă puţin, fixându-mă cu privirea, şi apoi, ţup, sare pe pervaz. Îmi mai aruncă o privire ştrengărească şi deschide plasa. Ceva de genul: să ştii că eu sar. Ori mă laşi pe birou ori sar. Alege. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Muzica-i supremă, ne ridică pe toţi…

Vi s-a întâmplat să vă treziţi fredonând o melodie care nici măcar nu vă place? Ei, ba nu. Şi eu am păţit-o, staţi liniştiţi.

Mai nou, încerc să fac lucrul acesta în mod intenţionat, încerc să bag melodii în tărtăcuţa altora, cu japca. Şi funcţionează. Ştiţi cât de bine şi de rapid? Pfoooai, aţi rămâne surprinşi. Eh, şi dacă tot mi s-au revoltat piticii în a face idioţenii, nu vă gândiţi că le bag cine ştie ce melodii.

Adică nu rampampampam, Rihanne şi alte lighioane. Nu, frate, ci muzică autentică, românească pur sânge, pur notă muzicală.

Spre exemplu, aseară, îl văd pe cumnatul meu. În urmatorele două secunde cântam lângă el un şlagăr arhi la modă: Heeei, tramvai, cu etaj şi tras de cai…

Nu m-a băgat nimeni în seamă, normal. După câteva minute cine o tot trămvăia de zor? Cumnată-miu.

- Ha, te-am dresat
Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Jucării pentru băieţi mari

De când m-am pricopsit cu una bucată Cristi care, mai nou, este soţul meu, am zis: vaaai, săracu’, n-a avut parte de jucării când era mic. Şi mi-am propus să-l las să-şi satisfacă poftele.

În primă fază, m-am trezit cu o maşinuţă cu telecomandă. Pfoooai, ce viteză, ce fidelitate, ce… gudronul ţigării de o fumez acu’.

A doua oară m-a intâmpinat cu un zâmbet larg, tinând in braţe un elicopter, care nu ştiu ce satană făcea, se înălţa cu graţia unui dinozaur, făcea triplu salt pe spate, mama mă-sii.

N-am zis nimic.

Apoi m-am trezit cu un ozn. Mda, şi ăsta se înălţa la nu ştiu câţi metri, zbura peste mări şi văi. Poate că lua şi legătura cu extratereştrii. Nu ştiu, n-am testat.

Hmm, mă gândeam că avansăm: maşinuţă, elicopter, ozn. Ce ar mai urma?

Playstation. Păi da’ cum. Se putea fără? Nee.
Nu a durat mult şi ce s-a gândit el? Că ar fi tare mişto să-şi poată căra drăcia aia peste tot. Şi aşa a venit în familia noastră psp-ul. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

M-am înscris la SuperBlog

De obicei nu mă prea bag în astfel de competiţii, dar de data aceasta mi-am zis: hai, mă, să vedem ce iese. Şi m-am băgat.

Cu toate că nu văd prea mari şanse de câştig, nu am noroc în chestii de genul, sunt totuşi ancorată la concursul: Super Blog.

Nu se ştie niciodată, nu?

 

 

 

Superblog

 

P.s.  mulţumiri lui ‘mnealui

 

 

 


Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Perversiune (sexuală) infantilă

Există şi asta, am dovezi.  Doar nu mă apuc să dau cu presupusul, ce naiba.

Să vă introduc în temă.

Am doi fraţi, v-am mai povestit eu despre asta într-un articol ceva mai vechi. Sau ceva mai nou.

Suntem clanul celor din 12 în 12. Adică suntem făcuţi din 12 în 12 ani. Cam dubios, nu? Părinţi harnici, ce mai.

Eu sunt cea mijlocie. Calculaţi voi vârstele. Iete că v-am dat şi o problemă de matematică.

Mboon, astăzi îl aducem la interogatoriu pe micul artist. Adică pe ultimul din clanul celor din 12 în 12. Îşi făcuse şi el blog, după care l-a abandonat, apoi iar s-a apucat de treabă, şi tot aşa.

A venit în familia noastră într-un mod cu totul deosebit. Dacă aveţi chef să aflaţi mai multe, vă invit să citiţi aici: cum s-a născut micul artist.

A fost jucăria adolescenţei mele, l-am chinuit, m-a chinuit, suntem chit.

Astăzi mă uitam peste nişte fotografii. Şi ce credeţi că am găsit? O poză cu micul artist, pe când avea vreo 3-4 ani. Şi m-am uitat la poză, şi iar m-am uitat. Băi, dar e ceva ciudat acolo. Ia priviţi cum ţine acel copil jucăria aia. Citeşte restul acestui articol »

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,