Zilele trecute, se hotărăşte madam Lillee, adică eu, să-şi taie pletele mult prea lungi, ajunse undeva la mijlocul spatelui. Deh, nu mai exista o formă anume, devenise o tunsoare prea banală.
Cum nu vroiam să mă duc la stylistul meu obişnuit, am zis să încerc şi alte locuri. Am ajuns undeva unde părea a fi ok. Intru, întreb dacă se poate fără programare, mi se răspunde că da, şi uite aşa mă pregătesc pentru măreaţa schimbare.
Îi explic că vreau o tunsoare bob, colţuri lungi în faţă, filat. Tanti de acolo se uita la mine ca mâţa la calendar. Ah, da, probabil că părul meu ondulat o inducea în eroare. M-am simţit nevoită să-i explic:
- Nu vă faceţi probleme, îmi îndrept părul zilnic, din această cauză vreau o tunsoare atât de fixă.
ea: da, da.
Şi începe să mă tundă, dar observ că o făcea pe părul ondulat. Din câte ştiam eu de dincolo, parcă ar fi trebuit să mi-l îndrepte întâi. În fine, o las în pace. Aştept, şi aştept, şi iar aştept… În cele din urmă îndrăznesc să-i spun:
- Ştiţi, eu mi-l îndrept zilnic, aş dori ca tunsoarea să…
Nici nu mă lasă să termin: da, da.
Pana mea, o fi setată pe da, da. Înghit în sec şi îmi spun să am răbdare. La un moment dat sparge ea tăcerea: Citeşte restul acestui articol »
